Articol publicat in: Administratie


Intrebare: As dori sa stiu care este numarul maxim de zile de concediu fara plata pe an pentru un angajat pentru motive personale (mentionez ca nu se solicita pentru studiu, etc.). Se poate solicita de angajat si aproba de catre angajator cererea de concediu fara plata chiar daca anagajatul nu si-a `consumat`toate zilele de concediu de odihna, sau intai trebuie acordate toate zilele de odihna si doar apoi se pot acorda zile de concediu fara plata? Multumesc.
Raspuns: Potrivit dispozitiilor art. 148 alin. (1) din Codul muncii, pentru rezolvarea unor situatii personale salariatii au dreptul la concedii fara plata.
Durata concediului fara plata se stabileste, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
Asadar, durata concediului fara plata se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
Prin contract colectiv de munca aplicabil se intelege:
1) contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate;
2) contractul colectiv de munca incheiat la nivel de ramura, in cazul in care, la nivel de unitate, nu exista contract colectiv de munca;
3) contractul colectiv de munca incheiat la nivel national, in cazul in care, la nivelul ramurii din care face parte unitatea, nu exista contract colectiv de munca.
Contractul colectiv de munca la nivel national stabileste la art. 61 alin. (2) si art. 62 alin.(1) doua cazuri in care salariatii pot beneficia de concediu fara plata reglementand si durata acestora:
1) salariatii au dreptul la 30 de zile concediu fara plata, acordat o singura data, pentru pregatirea si sustinerea lucrarii de diploma in invatamantul superior. Acest concediu se poate acorda si fractionat, la cererea salariatului (art. 61 alin. (2)).
2) In afara concediului legal platit pentru ingrijirea copiilor in varsta de pana la doi ani, salariata mama poate beneficia de inca un an concediu fara plata(art. 62. – (1)).
Art. 61 alin. (3) din contractul colectiv de munca la nivel national stabileste dreptul salariatilor la acordarea concediilor fara plata pentru rezolvarea unor situatii personale fara sa stabileasca o durata minima sau maxima a acestor concedii.
Conform art. 150 alin. (1) din Codul muncii, concediile fara plata pentru formare profesionala se acorda la solicitarea salariatului, pe perioada formarii profesionale pe care salariatul o urmeaza din initiativa sa.
Dat fiind importanta formarii profesionale, art. 150 alin. (2) stabileste ca angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau, dupa caz, cu acordul reprezentantilor salariatilor si numai daca absenta salariatului ar prejudicia grav desfasurarea activitatii.
Salariatii din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare au dreptul la concediu fara plata in conditiile stabilite de art. 25 din H.G nr. 250/1992 potrivit carora, salariatii din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare au dreptul la concedii fara plata, a caror durata insumata nu poate depasi 90 de zile lucratoare anual, pentru rezolvarea urmatoarelor situatii personale:
a) sustinerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere in institutiile de invatamant superior , curs seral sau fara frecventa, a examenelor de an universitar, cat si a examenului de diploma, pentru salariatii care urmeaza o forma de invatamant superior, curs seral sau fara frecventa;
b) sustinerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, in cazul salariatilor care nu beneficiaza de burse de doctorat;
c) prezentarea la concurs in vederea ocuparii unui post in alta unitate.
(2) Salariatii au dreptul la concedii fara plata, fara limita prevazuta la alin. (1), in urmatoarele situatii:
a) ingrijirea copilului bolnav in varsta de peste 3 ani, in perioada indicata in certificatul medical; de acest drept beneficiaza atat mama salariata, cat si tatal salariat, daca mama copilului nu beneficiaza, pentru aceleasi motive, de concediu fara plata;
b) tratament medical efectuat in strainatate pe durata recomandata de medic, daca cel in cauza nu are dreptul, potrivit legii, la indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, precum si pentru insotirea sotului sau, dupa caz, a sotiei ori a unei rude apropiate – copil, frate, sora, parinte, pe timpul cat acestia se afla la tratament in strainatate -, in ambele situatii cu avizul obligatoriu al Ministerului Sanatatii.
(3) Concedii fara plata pot fi acordate si pentru interese personale, altele decat cele prevazute la alin. (1) si (2), pe durate stabilite prin acordul partilor.
Potrivit art. 143 din legea nr. 53/2003 Codul muncii, efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.
In cadrul perioadelor de concediu stabilite salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel putin 60 de zile anterioare efectuarii acestuia.
In cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este obligat sa stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa efectueze intr-un an calendaristic cel putin 15 zile lucratoare de concediu neintrerupt.
Salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.
In temeiul art. 145 din Codul muncii, pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca.
Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale mentionate mai sus din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.
Concediul de odihna poate fi intrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
De asemenea, angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihna in caz de forta majora sau pentru interese urgente care impun prezenta salariatului la locul de munca. In acest caz angajatorul are obligatia de a suporta toate cheltuielile salariatului si ale familiei sale, necesare in vederea revenirii la locul de munca, precum si eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a intreruperii concediului de odihna.
In cazul unor evenimente familiale deosebite, salariatii au dreptul la zile libere platite, care nu se includ in durata concediului de odihna.
In concluzie, cele doua drepturi sunt diferite si neconditionate intre ele. Salariatul va beneficia de concediu de odihna atunci cand este programat, programare care, daca a fost realizata individuala a fost stabilita de comun acord cu salariatul si de asemenea, va beneficia de concediu fara plata in toate situatiile mentionate mai sus.